Sunt lucruri pe care le intalnim zilnic si care daca de maine ar disparea ceva ar lipsi, dar niciodata nu am putea sa stim in mod cert ce lipseste si daca tot nu putem dezlega misterul, el va disparea la fel cum a si aparut .. singur. Dar mai sunt si lucruri ale noastre, lucruri pe care nu ar trebui sa le stim, ele stau acolo si asteapta cu rabdare un nou moment al lor de glorie, doar al lor. Ele sunt lucrurile pe care nu ne putem permite nici sa le uitam dar nici sa le stim cu adevarat, dar sunt ale noastre si nu au de gand sa plece.
Care e rostul lucrurilor lucrulilor ce nu vor sa plece? Poate ca sunt acolo doar ca sa ne faca existenta mizerabila sau poate ca vor sa ne aminteasca ca fericirea odata gasita poate sa plece oricand.
Lucrurile acestea sunt atat de bine inradacinate in suflet incat cu fiecare moment al lor de glorie capata mai multa forta si de fiecare data abisul in care ne arunca e din ce in ce mai adanc. Oare forta care ar putea sa spuna NU in fata unei asa primejdii ce vine chiar din adancul sufletului e omeneasca?
Oare lucrurile aceste chiar exista, chiar sunt ele cele care nu vor sa plece? Sau pur si simplu fericirea e mult prea firava si sforile cu care noi am vrea sa o legam nu au ce sa prinda, iar ea poate sa zboare din loc in loc si noi prindem in sfori lucruri ce nu vor sa plece.
Pana la urma lucrurile acestea chiar nu ar vrea sa plece in lumea mare sau pur si simplu sunt prinse in sforile nesigurantelor si temerilor noastre legate de efemeritatea propriei fericiri?
No Comments, Comment or Ping
Reply to “Lucruri ce nu vor sa plece!”