Stickers

Sunt lucruri pe care le intalnim zilnic si care daca de maine ar disparea ceva ar lipsi, dar niciodata nu am putea sa stim in mod cert ce lipseste si daca tot nu putem dezlega misterul, el va disparea la fel cum a si aparut .. singur. Dar mai sunt si lucruri ale noastre, lucruri pe care nu ar trebui sa le stim, ele stau acolo si asteapta cu rabdare un nou moment al lor de glorie, doar al lor. Ele sunt lucrurile pe care nu ne putem permite nici sa le uitam dar nici sa le stim cu adevarat, dar sunt ale noastre si nu au de gand sa plece.

Care e rostul lucrurilor lucrulilor ce nu vor sa plece? Poate ca sunt acolo doar ca sa ne faca  existenta mizerabila sau poate ca vor sa ne aminteasca ca fericirea odata gasita poate sa plece oricand.

Lucrurile acestea sunt atat de bine inradacinate in suflet incat cu fiecare moment al lor de glorie capata mai multa forta si de fiecare data abisul in care ne arunca e din ce in ce mai adanc. Oare forta care ar putea sa spuna NU in fata unei asa primejdii ce vine chiar din adancul sufletului e omeneasca?

Oare lucrurile aceste chiar exista, chiar sunt ele cele care nu vor sa plece? Sau pur si simplu fericirea e mult prea firava si sforile cu care noi am vrea sa o legam nu au ce sa prinda, iar ea poate sa zboare din loc in loc si noi prindem in sfori lucruri ce nu vor sa plece.

Pana la urma lucrurile acestea chiar nu ar vrea sa plece in lumea mare sau pur si simplu sunt prinse in sforile nesigurantelor si temerilor noastre legate de efemeritatea propriei fericiri?



No Comments | In: Ganduri | | #

Ce se intampla cu noi toti? Putem sa suferim o viata intreaga dupa o veche iubire sau sa inchidem usa in urma unei relatii in cateva zile, cateva luni. Iar dupa fiecare usa inchisa intodeauna urmeaza sa deschidem usa fericirii, ca doar pentru acea usa am pastrat cele mai bune sentimente, cele mai bune haine si cel mai bun EU.

Ce reprezinta de fapt aceasta usa mult cautata, un viitor in care se intampla … ce se intampla? Mare parte din viata mea am trait cu senzatia ca astept ceva anume, o perioada in care totul o sa fie asa cum imi doresc, in care eu o sa fiu asa cum sunt eu de fapt si am avut grija sa pastreze pt. acel moment cea mai buna varianta a mea, cea mai buna EU (intre timp am tinut-o atat de bine acunsa incat astazi intampin dificultati in a o gasi). Insa acum ma intreb … exista cea mai buna EU? Stiu ce imi doresc? Si mai ales cum o sa imi dau seama ca au venit vremurile mele mult asteptate?

Obosita de aceste intrebari, o perioada buna de timp nu am mai fost in stare sa ma intreb nimic, si am deschis o usa despre care nu vroiam sau nu puteam sa ma intreb nimic. Aceasta usa m-a facut sa uit de framanarea, de oboseala acestor intrebari si sa ma arunc in gol FARA INTREBARI si fara grija viitorului asteptat. Insa cand am incetat eu sa ma mai gandesc la viitor si pt prima data in viata mea sa traiesc momentul, cei din jurul meu au inceput sa-mi cera sa retraiesc din nou grija acelui viitor, ce nimeni nu avea sa stie cand o sa inceapa.

Am savurat mult prea mult din liberataea si linistea ce au ramas in urma vechilor intrebari, intr-un timp atat de scurt, incat acum nu reusesc sa ma mai las chinuita de vechile framantari ci doar sa ma intreb daca merita sa pierdem fericirea momentului prezent pt grija viitorului. Ce ajungem noi sa traim de fapt momentul prezent, care inseamna aici si acum sau viitorul, care intodeauna insemna cel putin maine? Si in ce consta de fapt viata … sa fie oare un aparent nesfarsit sir de azi sau un mult prea lung si istovitor drum catre maine?

1 Comment | In: Ganduri | | #

Sunt eu, copilul vostru, şi astăzi vreau să vă ofer un dar tare tare frumos, cel mai deosebit dar pe care un copil îl poate oferii. Aşa că astăzi o să vă spun de ce tot ceea ce fac eu este întotdeauna necunoscuta din ecuaţie pentru voi.

Şi mie mi-a fost greu să îmi dau seama de ce voi nu întelegeţi ceea ce eu fac şi mai ales mi-a fost greu să înţeleg de ce vă amuză silabele pe care eu le spun, modul în care eu ţin jucăriile în mână şi apoi jocurile mele, modul în care eu calculez cu degeţelele şi câte şi mai căte lucruri vă amuza din simpla mea existenţă, bineînţeles vă amuză până în momentul în care simpla mea existenţă devine motiv permanent de nemulţumire. Însă astăzi o să rămânem în perioada în care încă vă amuză fiecare aspect al simplei mele existenţe.

Vedeţi voi mami şi tati eu ma trezesc cel puţin odată în fiecare noapte şi plang de foame ca şi cum urmează să mănânc pentru prima dată, eu mă trezesc în fiecare dimineaţa ca şi când ar fi prima mea dimineaţă, eu mă bucur că vă văd ca şi când ar fi prima dată când vă văd şi simt ca voi sunteţi ai mei şi eu sunt al vostru. Eu mă joc în fiecare zi altfel, dar ştiu ce jucării sunt de prea de mult ale mele ca să mai fie interesante, de curând am primit un caluţ de la matuşa mea şi voi nici nu aţi observat că eu am stat pe el aşa cum m-aţi pus o vreme şi apoi când am înţeles că e al meu m-am dat jos şi l-am pupat şi l-am iubit aşa cum vă place vouă să vă iubesc.

Eu deja ştiu o mulţime de lucruri dar în fiecare zi eu descopăr o nouă lume şi e atât de greu şi de solicitant pentru mine să traiesc într-o lume din ce în ce mai nouă şi misterioasă ce trebuie descoperită şi cucerită cu orice preţ. Aşa că mami şi tati înainte să mai spuneţi din nou că viaţa voastră e grea şi complicată gândiţi-vă de două ori.

Dar cum voi aţi învăţat deja de prea multă vreme să vă îndoiţi de aşa poveşti frumoase vă provoc mami şi tati, vă provoc să luaţi în dar o zi în care eu vă dau liber, o zi în care să ieşiţi afară fără ochelarii experienţei şi să priviţi fiecare frumză şi fiecare pietricică, sau ori ce lucru fascinant de comun vă iese în cale ca şi când ar fi primadată când le vedeţi, apoi ridicaţi frunză şi priviţi-o cu adevarat pentru prima dată, după prea multă vreme, făra ochelarii experientei voastre.

Mami, tati vă iubesc!

No Comments | In: Ganduri | | #